E ciudat cum cateva clipe in mintea ta se dilata formand o poveste de o zi, o luna, un an. Lucrurile se intampla uneori asa de ciudat incat crezi ca nu sunt reale, ca ti le plasmuiesti, si de fapt ele sunt reale, in acel moment, dar tu nu reactionezi la ele. Momentele de genu se intampla oricum, oricand, oriunde, te iau prin surprindere.
Ti s-a intamplat vreodata sa intalnesti o femeie careia sa nu-i poti spune nici o vorba despre vorbele pe care ai vrea sa i le spui, desi ai inteles pe loc, din prima secunda, clar si fara urma de dubiu, ca ai intalnit-o pe EA?. Pe femeia "vietii" tale!. Asa cum ti-ai visat-o. Expresiva, fina, atractiva, picanta, hazlie, intelegatoare, sensibila.....dispusa, pregatita. Si sa-ti dai seama ca si ea a inteles acelasi lucru?Ca mesajul tau a ajuns la destinatar sau, mai bine zis, mesajul ei a ajuns la tine si s-a intors la ea? Sa sti ca a simtit si ea, in aer, acelasi curent, a vazut si ea bataia aceleasi aripi invizibile, a auzit aceiasi clopotei si aceleasi trambite? Privirea ei ti-o confirma, ti-o spune , si te roaga sa semnezi de primire, sa vorbesti, sa gasesti ceva, sa deschizi gura. Da tu stai ca tampitul, nu gasesti nimic, si timpul trece, si trebuie sa te desparti de ea, si iti iei ramas bun, cu parere de rau si inima stransa....la revedere, la revedere....
Si s-a dus! Si n-o mai revezi pe necunoscuta aceea. Si, dupa aia te gandesti adesea la ea, cu parere de rau, cu necaz, cu nostalgie, cu remuscari, te gandesti poate toata viata la ea, si nu numai la ea, si si la altele ca ea, cu care ar fi fost atat de bine, atat de frumos, mai bine si mai frumos ca orice altceva. Si esti trist,si ai senzatia ca ai pierdut ceva drag intr-o despartire care nu a avut sansa de inceput, si consideri ca ai trait degeaba, fiindca nu ai profitat de clipa aceea, scurta cat o bataie de orologiu, n-ai fost capabil sa fii tu insuti, sa fi sincer.......oricare ar fi fost rezultatul....
Ti s-a intamplat vreodata?
