luni, 11 mai 2009
neurises
Stateam in magazinul X-ulescu si cochetam cu o trompeta de ocazie.As fi cumparat-o daca as fi avut bani, as fi dus-o acasa, daca aveam casa, m-as fi asezat pe un scaun inalt din lemn natural,daca as fi avut un asemenea scaun, as fi luat trompeta in mana, daca eram in mana, si as fi cantat cu ea, daca as fi stiut sa cant.As fi cantat la trompeta, asa cum canta vantul prin vai.Imi place mult glasul tanguitor si melancolic al tompetei, dar care deopotriva poate exalta de bucurie.E un instrument care impune respect si pe care il fixezi cu atentie, hipnotizat de "dansul" lui sonor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereeu stateam la mine in camera. si aveam niste bete subtiri de pin. imi doream sa construiesc un zmeu. dar nu aveam panza. daca as fi avut, acum alergam pe terasa unui bloc incercand sa-l ridic.
RăspundețiȘtergereinca mai am niste bete subtiri de pin. si stau tot la mine in camera. o sa caut mereu panza aceea alba de toate culorile si o bucata de un alb ca un albastru...si bineinteles o bucata neagra mai mica.
voi reusi sa-mi construiesc un zmeu cu tuburi negre pe o panza alba. o sa fie un fel de pian zburator.
poate... vei reusi sa-ti cumperi trompeta.
numai bine,
Laura-Ana-Maria